Cu toate ca melodia originala este a lui Avril Lavigne, vocea Leonei este mult mai impunatoare.
I thought that I had everything
I didn’t know what life could bring
But now I see, honestly
You’re the one thing I got right
The only one I let inside
Now I can breathe ’cause you’re here with me.
Am decis, cu greu, sa abordez si aceasta tema, deoarece, de curand, am fost in vizita la Paris.
As fi dorit sa fac si o comparatie intre Paris si asa zisul “Micul Paris”, dar acest lucru este in momentul de fata foarte dificil, deoarece majoritatea cladirilor din Bucuresti cu arhitectura specifica Parisului au ajuns sa fie derapanate, neintretinute si de-a dreptul murdare, lucru observat ieri (spre dezamagirea mea) cand incercam sa gasesc ceva care sa merite fotografiat.
Trecand peste acest aspect va voi prezenta Turnul Eiffel si catvea poze facut de la etajul doi al acestuia.
Despre Turnul Eiffel, am aflata ca ar fi fost construit folosind otel fabricat la Resita. Am incercat sa ma documentez si sa gasesc cateva dovezi, dar, din nou, spre dezamagirea mea, totul pare a fi un mit. O dovada importanta ar fi ca inginerul constructor al turnului, Gustav Eiffel, a folosit structuri si profile de otel realizate la Resita pentru a ridica podul de peste Tisa de la Seghedin.
O dovada impotriva acestei teorii este ceva ce am gasit pe pagina oficiala a turnului, dovada care zice asa: “Tot materialul folosit pentru realizarea profilelor si barelor de fier a fost furnizat de fabricile “Dupont et Fould din Pompey”, in departamentul (judetul) Meurthe-et-Moselle din regiunea Lorraine, in timp ce toate niturile au fost furnizate de firma Letroyeur et Bouvard din Paris.”
Ar mai fi unele dovezi pro acestei teorii, dar nu am sa va mai plictisesc cu astfel de detalii, va voi aduce doar aminte ca romanul si-ar vinde si mama si ar zice ca ii chinezoaica, petnru o suma frumoasa de bani. Daca chiar mai vreti detalii lasatimi un comment si vi le voi trimite.
Acum clatiti-va ochii cu frumoasele imagini:
Acum cateva detalii strict despre Paris.
Eu nu l-am vizitat decat o zi, in rest m-am plimbat prin Disney Land.
Va recomand ca daca veti merge la Paris, sa aveti mult timp, deoarece veti avea nevoie din plin de acesta.
Din cate am vazut eu, pot spune ca este frumos sa-l vizitezi, este frumos sa-l vizualizezi, dar dupa toate lucrurile bune vine si ceva rau. Mie mi s-a parut foare murdar, parizienii find cotropiti de locuitori ai altor tari, schimbandu-se, devenind inchisi in ei, nesociabili, dar stilati.
Sper sa va placa.
Ca melodie am ales ceva ce se leaga cat de cat cu Parisul:
Incepand de astazi, eu si cu duda bionica am decis sa postam zilnic cate o melodie, ceva gen “melodia zilei”.
Prima este: Paolo Nutini – These Streets
Am ales aceasta melodie, caci este in concordanta cu vremea si cu starea noastra de spirit.
“And it’s harder than you think
To believe this sadness
That creeps up my spine
And haunts me through the night
And life is good and the girls are gorgeous
Suddenly the air smells much greener now
And I’m wondering ’round
With a half pack of cigarettes
Searching for the change that I’ve lost somehow”
Cum bine stiti, deja de cateva zile tot ploua. Cand mai razleata, cand mai puternica, cand potop, cu vijelie, mocaneste, oricum ar fi, ploaia isi face simtita prezenta.
Chiar acum doua seri a fost o rupere de nori infernala, despre care s-a scris pe toate site-urile, s-a vorbit la toate stirile, toata lumea disperata. Pe scurt: canale infundate, strazi inundate in centrul orasului, circulatia blocata, studenti cu saltele gonflabile si articole pentru plaja plutind printre masini: o debandada. Mall-ul a fost inundat, apoi evacuat, apa curgea siroaie de pe acoperis; fatalitate, vorba lui Caragiale.
Cu toate acestea, intr-o portita, o dupa-amiaza fara ploaie s-a desfasurat festivalul Bega Bulevard, care a adunat sute de oameni de toate varstele sa urmareasca cursa ratustelor pe Bega. Fondurile au fost stranse, ratustele s-au “intrecut” cu ajutorul pompierilor de la un pod la altul, copiii, mai ales, au fost multumiti, premiile au fost acordate. Mult freamat, multa distractie; in final, organizatorii si-au indeplinit obiectivele, iar toata lumea a plecat cu zambetul pe buze.
Revenind insa la vreme, se preconizeaza o furtuna pentru mai tarziu…
P.S.: In timpul cursei, o ratusca si-a pierdut sansa de a castiga, ramanand blocata sub colacul de salvare al vaporasului “Pelicanul”, pompierii neobservand-o.
Cu toate ca majoritatea persoanelor tind sa spuna “te iubesc” unei singure persoane, care in general este partenerul/partenera, iubirea nu este doar atat.
Chiar daca multi nu recunoastem, toti ne iubim parintii, fie ei buni sau rai, scunzi sau inalti, bogati sau saraci. Ii indragim pentru ca ne-au dat viata, fiindca au grija de noi, pentru ca ne-au crescut, deoarece au contribuit intr-un fel sau altul la ceea ce suntem.
Fata de prieteni este un alt fel de iubire, una amicala. Prietenii reprezinta familia pe care ne-o alegem, cei cu care ne petrecem majoritatea timpului si, de asemenea, ei ne sunt alaturi in momentele dificile din viata.
Muzica si natura iau parte la viata noastra in cel mai placut mod. Sunt locurile in care ne refugiem de fiecare data cand simtim nevoia de libertate, de reculegere, de relaxare, tocmai de aceea le iubim. La fel, ne iubim viata, pentru ca este a noastra.
Adevarata dragoste, cea mai pura si in cea mai primitiva forma a ei, este ea pentru propriul copil. Despre asta insa, alta data.
Revenind acum la parteneri, iubirea nu inseamna doar a spune un “te iubesc” sau un sarut. Iubirea este sentimentul suprem, cel spre care tinde fiecare relatie. Sentimentele adolescentine sunt imature, necoapte. Dar, daca totusi este asa, atunci de ce prima iubire nu se uita niciodata? In principiu, relatiile din adolescenta sunt de scurta durata, partenerilor nepasandu-le decat de “experienta”, de obicei explicata prin numarul “victimelor”.
Cu toate acestea, sunt relatii care dureaza ani de zile si sunt la fel ca la inceput. Casatorii fericite si parteneri care se inteleg. Iar la batranete, cand placerea fizica dispare, ramane doar intelegerea, comunicarea, amintirea si… dragostea.
Asadar, iubirea nu este un sentiment fals… sau ceva de neatins.:)
Iar ca si o incheiere… De ce credeti ca se numeste “a face dragoste”?
Dupa ce am pus cateva posturi despre dragoste si iubire am observat ceva.
Ce sunt de fapt pentru fiecare dragostea si iubirea?? Daca nu ar exista persoanele care se uita in ochii tai si iti spun ca te iubesc, apoi se duc la urmatoru/urmatoare, as mai zice, dar asa…
Dragostea si iubirea sunt doar cateva cuvinte folosite pentru a te minti mai frumos. Nu de alta, dar, sentimentul sigur nu exista, poate ca ti mai mult la o persoana decat la alta, dar de asta nu o iubesti.
Iubirea nu este atunci cand te lingi cu o persoana, sau cand stai cu ea ca nu ai cu cine altcineva. Iubire nu inseamna sa sti data de nastere a unei persoane si sa o suni pentru a ii spune “La multi ani!”.
Iubire este/era un sentiment. Iubesti o persoana atunci cand simti ca orice minut fara ea este o pierdere de timp. Cand nu poti sa adormi deoarece gandul te duce la ea, la ceea ce face, la ceea ce se gandeste.
Asa ca sa nu va mai aud cu dume gen: “M-am indragostit”, “Te iubesc”, si chestii de genu, pentru ca nu va pasa de dragoste, nu iubiti. Dragostea nu mai exista de mult si voi o stiti…
Pentru cei care nu sunt deacord cu mine ii invit sa comenteze…
Ei, bine, se pare ca o fata este considerata “bitch” conform urmatoarelor criterii:
cand lupt pentru mine si pentru cei dragi, sunt considerata o “bitch”
cand lupt pentru cei pe care ii iubesc, sunt considerata o “bitch”
cand imi spun parerile, cand gandesc sau actionez in felul meu, sunt considerata o “bitch”
A fi o “bitch” inseamna ca nu compromit ceea ce este in inima mea. Inseamna ca imi traiesc viata in propriul fel. Inseamna ca nu voi permite nimanui sa ma calce in picioare. Cand refuz sa tolerez nedreptatea si o contrazic, sunt definita ca fiind o “bitch”. Acelasi lucru se intampla cand imi pastrez timp doar pentru mine si pentru ceea ce sunt cu adevarat! Si nu voi deveni ceea ce considera altii ca “ar trebui sa fiu”. Sunt sincerca, cu opinii clare si determinate. Vreau ceea ce vreau si nu este nimic gresit in asta! Asa ca incearca sa ma opresti, incearca sa imi ranesti orgoliul, incearca sa storci fiecare picatura de frumusete ce o tin in mine. Nu vei reusi. Iar daca asta ma face o “bitch”, asa sa fie. Imbratisez titlul si sunt mandra sa il port!!
Ok! De astazi am in zona o noua colega de bloguiala. Aceasta este Bee :bz.
S-o intampinam cu aplauze, cu bratele deschise, si sa-i uram mult noroc si inspiratie in viitoarele posturi…
Cine este Bee :bz?
O prietena foarte buna, care mi-a fost alaturi la bine si la greu in ultimii ani, si care impartaseste o opinie de viata diferita fata de a mea, poate chiar opusa, astfel, sper sa ajunga blogul la nivelul perfectiunii:)):)).
Intr-unul din posturile anterioare, duda bionica a scris ceva despre femeile care sunt de neinteles.
Ei bine, noi nu cerem prea mult! Tot ceea ce ne dorim este sa avem un barbat ideal alaturi, iar acesta ar trebui sa fie conform urmatoarei descrieri: “Barbatul ideal este un barbat care nu exista, dar la care toate femeile viseaza. Conform sondajului BVA, efectuat in 2000, pentru revista “Psychologies”, calitatile cele mai cautate sunt, pentru 54% dintre femei, tandretea, pentru 33% umorul, pentru 26% inteligenta si pentru 17% frumusetea. Ce asteapta de la un barbat? Sa fie un bun amant, iubitor, generos, romantic, sociabil, responsabil, sa le acorde atentie, sa fie atent, afectuos, calduros, sa nu fie violent, sa fie fidel, sincer, demn de admiratie, viril, bricolef. Of! Trebuie, totodata, sa aiba sarm, clasa, o buna situatie profesionala, simtul organizarii, al familiei, al propriei igiene si sa-i placa sa faca surprize. Si apoi trebuie sa fie interesat de viitor, sa-si arate emotiile, sa aduca dovezi de dragoste, sa nu devina prea serios, sa ne inteleaga limba si sa vorbeasca. Daca o fiinta de gen masculin poate demonstra ca a reunit toate aceste calitati, sa se inscrie in “Cartea Recordurilor”.”
Citatul este luat din cartea “Cum sa intelegem femeile”.